Artist de puternică percutantă în spaţiul public, în viaţa şcolară, personalitate dinamică şi solitară, care deţine sensul acut şi permanent al propriilor demersuri, iniţiate în planurile culturii botoşănene şi nu numai, bucurându-se de o imensă simpatie, profesorul dorohoian Marcel Dupu – directorul Palatului Copiilor din Botoşani, şi-a susţinut recent lucrarea de gradul I “ROLUL CLUBULUI COPIILOR ŞI ELEVILOR ÎN DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR VOCAŢIONALE”, sub coordonarea ştiinţifică a conf. univ. dr. Eugenia-Maria Paşca, de la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iaşi.

Rod al experienţei didactice şi muzicale, al dialogului artistic viu şi permanent cu copii, cu oamenii şcolii, lucrarea evidenţiază “modul în care această instituţie (Clubul Copiilor şi Elevilor – n.n.) utilizează timpul liber al elevilor în direcţia formării unor aptitudini şi competenţe vocaţionale, în funcţie de preferinţele şi posibilităţile lor native, adunând între paginile ei – elemente de prezentare a unităţii şi a managementului practicat, continuând cu modalităţi de organizare a activităţilor instructiv-educative, accentuând rolul Clubului Copiilor în formarea vocaţională a elevilor, printr-un exemplu practic privind (…) activitatea de performanţă (Orchestra “Mugurelul”).

„Abordând o structură modernă, flexibilă, bine concepută şi argumentată, lucrarea reprezintă un studiu metodic – cu evidente nuanţe monografice -, privind “rolul unei instituţii de învăţământ care se ocupă cu educaţia nonformală şi cu organizarea unui grup de elevi, care a ajuns la performanţă prin formarea deprinderilor de mânuire a unui instrument muzical (…), Orchestra “Mugurelul”, cu care s-a obţinut rezultate şi satisfacţii remarcabile, în cei peste 25 de ani de activitate neântreruptă.”

Alegând un asemenea subiect, prof. Marcel Dupu sporeşte substanţial cunoaşterea şi practica pedagogică, într-o zonă încă prea puţin abordată – educaţianonformală în dezvoltarea personalităţii elevilor şi aspectele realizării acesteia în Cluburile şi Palatele Copiilor. Structurată în trei capitole, cercetarea ia în discuţie specificul organizării demersului didactic muzical, aspectele practice specifice şi soluţiile metodice referitoare la tipurile de formaţii şi repertoriile abordate, educaţia muzicală şi artistică a copiilor şi tinerilor, şi, în fine, o privire specială asupra “Orchestrei Mugurelul” şi a rezultatelor semnificative ale acesteia.

În cele 98 de pagini deosebit de consistente ale lucrării, completate cu numeroase sugestii din repertoriu, articole din presă şi imprimări, care facilitează considerabil înţelegerea demersului, cadrul didactic, probează, excelenta lui abilitate de a aduce muzica mai aproape de sufletul copilului, oferind o abordare originală – prin unghiul de investigaţie, prin selecţia informaţiei şi folosirea modalităţilor personale de ordonare şi prezentare -, dar mai ales utilă, cu valoare autentică, reală, în mediul educaţional artistic.

GALERIE FOTO